Documentele timpului atestă înfiinţarea şcolii în satele noastre încă de la începutul secolului XIX.
Astfel, în anul 1838, în 22 septembrie, la Şcoala Lungeşti frecventau cursurile şcolare ale anului de învăţământ 1838-1839 copii din satele Lungeşti şi Stăneşti, iar învăţătorul se numea Tudor Bădescu.
La 1 noiembrie 1838 se subliniază într-un document al timpului, copiii din satul Fumureni învăţau carte împreună cu cei din comuna vecină Şuşani şi aveau învăţător pe Grigore Gh. Vasilescu.
În anul şcolar 1839-1840 candidat de învăţător era Stan Fulgerescu la Şcoala Fumureni. Tot la Fumureni în anul şcolar 1840-1841 se iau măsurile necesare pentru construirea unei şcoli de lemn cu o singură clasă. Învăţătorul era diaconul Stan Ruja.
Trebuie reţinut că din cauza lipsei de spaţii şi de învăţători şcolile din comuna noastră şi mai ales din Fumureni au fost de multe ori închise, elevii fiind nevoiţi să străbată drumul destul de lung şi anevoios până în satul vecin, Şuşani. Dar aşa cum reiese din documente, şi în anul de învăţământ 1846-1847 şi 1854-1855 a existat şcoală în satul Fumureni, găsindu-se scrise nume de dascăli care au funcţionat în acest sat.
La Lungeşti problema spaţiului a fost mai uşor rezolvată întrucât elevii frecventau şcoala de multe ori în una din chiliile Mânăstirii Mamu.
Lipsa de localuri de şcoală a dăinuit până în jurul anului 1900. Până la această dată şcolile din comuna noastră îşi desfăşurau activitatea pe la diferiţi cetăţeni mai înstăriţi din comună sau pe la Mânăstirea Mamu.
La Fumureni, casa care asigura adăpost copiilor pentru a pătrunde tainele ştiinţei de carte ar fi fost pe locul actual al fostei cooperative săteşti; o altă casă destinată şcolii, susţin bătrânii satului, ar fi existat în faţa bisericii din această localitate în casa unui cetăţean.
Odată cu venirea la conducerea Ministerului Educaţiei a lui Spiru Haret, problema dezvoltării în continuare a învăţământului din ţara noastră este în atenţia organelor de conducere din fiecare localitate în parte.
Astfel, în comuna Fumureni, sub directa îndrumare a inimosului, vrednicului şi respectatului învăţător Ilie M. Pomană, învăţământul începe să capete un caracter bine organizat. Se trece la amenajarea unei clădiri destinate special pentru şcoală, iar cuprinderea copiilor la cursuri şi frecventarea lor se măreşte din an în an.
În comunele vecine Stăneşti şi Lungeşti, datorită numărului tot mai mare al celor ce doreau să înveţe, autorităţile locale se văd obligate să construiască pentru prima dată în această localitate, în anul 1906, un local de şcoală.
Din iniţiativa şi sub conducerea învăţătorului Nicolae Runceanu – director al şcolii Lungeşti – s-a construit în anul 1928 o frumoasă şcoală lângă cea veche, prevestind, parcă, conturarea actualului centru civic al comunei noastre. Realizarea obţinută în acest domeniu stimulează dragostea de împliniri culturale şi în comunele vecine. Învăţătorii Marin Popescu şi Ilie Ionete găsesc de cuviinţă să dureze un local de şcoală în satul Fumureni în anul 1929 (Şoala din Loturi) ca numai după câţiva ani să se construiască o altă şcoală în satul Dumbrava, fostul sat Vrăjitoru, în anul 1933.
Cu toată strădania dascălilor, cei are urmau cursurile şcolare erau totuşi puţini, iar frecvenţa nu era prea îmbucurătoare. Totuşi, în baza actelor studiate, a mărturiilor sincere ale bătrânilor satului putem conta pe faptul că din anul 1900 şi până în prezent, tinerii doritori de a învăţa carte au avut posibilităţi în cadrul comunei de a urma şcoala primară sau cel puţin câteva clase. Desigur, aceştia erau în majoritate absolută copii de oameni mai înstăriţi.
În anul 1966 s-au deschis porţile celor două grădiniţe de copii din comunele Lungeşti şi Fumureni. Unităţile şcolare au fost dotate cu materiale didactice corespunzătoare instruirii şi educării tinerei generaţii în lumina programelor şcolare.
Anul şcolar 1966-1967 debutează cu darea în folosinţă a unui nou local de şcoală cu patru săli de clasă şi un laborator în valoare de 226.000 lei în satul Lungeşti. Laboratorul acestei şcoli a fost dotat încă din acel an cu materiale necesare în valoare de peste 18.000 lei.
În anul 1970 în satul Dumbrava s-a dat în folosinţă un frumos local de şcoală.
La şcolile noastre au învăţat cei care au ajuns profesori doctori, ingineri, doctori, aşa cum sunt: profesorul doctor arheolog Ion M. Barnea, profesorul doctor în medicină Matei M. Barnea, profesor doctor Gheorghe Pârvu, profesor doctor Marin Gheorghiţă, economist doctor Marin Popescu, profesor doctor Ion Popescu, inginer doctor Marin Marin, inginer doctor Mircea Creţu, inginer colonel Petre Miu, inginer colonel Gigel Filip, doctor Amelia Ivănescu, etc.
În perioada interbelică activitatea culturală a cunoscut noi dimensiuni. Ea a exercitat un rol important în procesul de culturalizare a populaţiei.
Activitatea culturală se desfăşura la început în localuri improprii prin spaţiile puse la dispoziţie cu multă înţelegere de anumiţi consăteni.
Anul 1938 pune bazele unor activităţi cultural-distractive şi educative mai bine organizate. Apar pentru prima oară cele două cămine culturale în satele Lungeşti şi Fumureni, conduse mai întâi de preoţi, apoi de învăţători. Tineretul şi in general locuitorii au unde să-şi petreacă plăcut timpul liber.
Duminica se întâlneau tinerii la hora satului, iar seara la renumitele baluri unde, folosind ilustraţii, îşi alegeau regina balului. Se făceau scurte concursuri de muzică populară, de muzică uşoară, se recitau poezii, se spuneau glume, se făceau concursuri de strigături, etc.
Lăutarii satului erau vestiţi în această parte a judeţului. Directorii de cămin sau anumiţi băieţi din comunele vecine se întreceau în a tocmi taraful de lăutari ai vestiţilor violonişti Vasile Daragiu, Constantin Harpă (Din al lui Pătru), Constantin Tânjală sau Georgică Beligrad.
Veche vatră folclorică, comuna Lungeşti a avut de-a lungul timpului o serie de rapsozi vocali, instrumentali şi dansatori talentaţi care au reuşit să transmită generaţiilor următoare o parte din comoara folclorului local. Cei mai vestiţi dintre ei au fost Nicolae Drăgan, care până la vârsta de 85 de ani a fost nelipsit de pe scena Căminului Cultural, împreună cu prietenul său, violonistul Constantin Harpă.
De-a lungul istoriei întâlnim ca activităţi culturale importante:
- Evocarea istorică a marelui domnitor Constantin Brâncoveanu (august 1968);
- Sărbătorirea satului Gănţulei ca al zecemiilea sat electrificat al ţării (iunie 1970), eveniment filmat de televiziune. Cu această ocazie s-a organizat şi o expoziţie de ceramică, de port popular şi pictură;
- Înfiinţarea punctului muzeistic din Căminul Cultural Lungeşti care cuprinde: acte, cărţi vechi, numismatică, decoraţii, costume tradiţionale, ceramică, etc. (1976-1977);
- Medalion aniversar dedicat domnului profesor doctor arheolog Ion M. Barnea organizat de Biblioteca comunală, Primăria Lungeşti şi Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”.
Manifestările culturale sunt nelipsite şi astăzi din centrul comunei Lungeşti, datorită implicării Şcolilor de pe raza comunei şi a Primăriei Comunei Lungeşti, cu concursul Bibliotecii comunale, al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” şi al Sfintei Episcopii a Râmnicului.